Viaţă de student, partea a doua

   Prima parte îţi aparţine. Există pentru fiecare dintre voi. E partea cu aşteptări, cu ce ai vrea să se întâmple, cu tot acel bullshit pe care ţi-l proiectezi pentru a-ţi face viaţa mai grea. Dacă ai avut un sac întreg de speranţe deşarte, îmi pare rău pentru tine. N-ai găsit locul şi momentul potrivit pentru a căuta perfecţiunea.

   Partea a doua e partea în care ai ajuns la fundul sacului şi începi să priveşti în jur. Să cauţi oportunităţi, să te strecori printre chestii impuse, să încerci să găseşti motivaţia în colţul îndepărtat în care ai lăsat-o. E momentul în care începi să te gândeşti dacă cei care au plecat din ţară n-au fost cu cinci minute mai deştepţi decât tine, dacă o să-ţi mai permiţi luxul de a rămâne aici sau dacă vei fi oricând gata să-ţi vezi deciziile luate fără a începe să regreţi.

   Încă speri să găseşti un mod de a nu intra pe drumul ăla drept de care te-ai ferit, de a nu ajunge să-ţi calci şi tu în picioare principiile doar pentru a-ţi fi posibil mai bine. Te minţi că încă e timp, că eşti tânăr şi că poate vei avea norocul ca totul să fie bine şi în anii ce vor urma. Fericiţi să fie cei care reuşesc să-şi sacrifice vârsta pentru carieră, să-şi arunce deja timpul în mâinile jobului. Poate că ei vor ajunge mai departe, îşi vor îndeplini toate obiectivele şi îşi vor trage fericirea din acea foaie cu lucruri pe care le-au îndeplinit.

   Din păcate, eu nu sunt încă dispus să-mi închid visurile într-o cutie şi s-o redeschid atunci când mă voi vedea la sfârşitul lunii cu teancul de bani în mână şi cu oboseala într-o continuă expansiune în întreg corpul. Puteţi să trăiţi acum sau puteţi să existaţi şi să încercaţi să trăiţi când va fi prea târziu. Alegerea e a voastră, bine v-am regăsit.

Comet (2014)

   Credeaţi că s-a terminat cu lista de filme surprinzător de bune din 2014? Staţi liniştiţi, la fel de greşit gândeam şi eu. Din păcate, de această dată avem de-a face cu un film care se încadrează perfect în lista acelor pelicule care, din cauza unor variabile nefaste, nu se bucură de o notă care să coincidă cu realitatea şi nu ajung în atenţia publicului.

   „Comet” prezintă o poveste de dragoste pe cât de simplă, pe atât de ancorată în realitatea defectuoasă în care am ajuns să trăim. Este de apreciat faptul că reuşeşte să nu cadă în zona clişeică şi, mai mult de atât, aduce cu sine o serie de replici, cugetări şi comparaţii inteligente (sau, cel puţin, cu mult peste media actuală existentă în marea de filme dedicate unui public cât mai numeros).  Continue reading

Deux jours, une nuit (2014)

   E o zi obişnuită. Sună telefonul. Afli că ai tăi colegi de muncă au avut de ales între o primă de 1000 de euro şi a te ajuta pe tine să-ţi păstrezi locul de muncă. Desigur, au votat pentru primă. Erai în depresie înainte de a primi acel telefon. Fără locul de muncă, vei ajunge într-un centru social. Ai deja doi copii şi un partener de viaţă care crezi că te va părăsi. Reuşeşti să obţii o revotare. Ai la dispoziţie două zile pentru a schimba votul colegilor de muncă. Ce faci?

   În această situaţie se găseşte Sandra, iar răspunsul la întrebarea de mai sus este direct proporţional cu numărul de pastile pe care reîncepe să le ia. Continue reading

Şi dacă…

   …sunt conştient deja că mă vei dezamăgi? Că te vei schimba în ceea ce, nu demult, spuneai că nu-ţi doreşti să fii niciodată? Dacă tot ceea ce spunem ţine de context, nu de modul nostru de a fi, de a gândi şi de a trăi? Este real tot ceea ce percepem, sau este totul o iluzie pe care o înţelegem după cum dorim? Întreb din nou…cine suntem? Parte din mixul acestui univers, sau universul însuşi? Suntem noi cei care am urcat cel mai mult pe scara evoluţiei, sau doar aşa ne place să credem?

   Nu e vorba că tu, ca om, nu îmi placi în esenţă, ci că ştiu că nu te voi cunoaşte niciodată. Voi descoperi o latură a personalităţii tale multiple care o să-mi placă Continue reading

Birdman sau “cum să pluteşti deasupra unei societăţi limitate?”

   Maratonul de văzut filme regizate de Iñárritu continuă. Ieri mă declaram fan al său, azi sunt convins că nu m-am înşelat. Tu, ca spectator al lui “Birdman”, ai 35-40 de minute pentru a decide: fie părăseşti sala, fie rămâi şi exclami la final “Iñárritu iar a făcut-o!”. În cazul meu, doar patru persoane au părăsit sala. Norocul lor, au ales să ajungă acasă fără vreo enigmă pe care, oricum, n-ar fi putut s-o rezolve.

   Ce este, de fapt, “Birdman”? E un film atipic, poate primul film cu supereroi, dar fără supereroi. Continue reading

Nu îţi omorî pasiunile!

   Cine eşti? Poţi să răspunzi la această întrebare? De fapt, poţi să-ţi răspunzi? Nu vreau să aud cuvinte, nici tu nu vrei. Răspunsul e mult mai complex de atât. Ce te defineşte? Ce te face să-ţi doreşti să trăieşti? Ce te motivează? În cine crezi? În cine te încrezi? Pentru ce sau pentru cine ai urmat, până acum, acest drum? Ai făcut-o pentru tine, sau pentru că au vrut alţii? Au fost decizii neinspirate pe care a trebuit să le iei instant? Şi dacă au fost aşa, de ce nu ai mai avut curajul de a reveni asupra lor, de a le schimba?

   Suntem tineri, dar încetăm să trăim odată cu fiecare secundă care se scurge în acest ocean al normalităţii, al renunţării la propriile visuri. Mai ştii care îţi sunt pasiunile? Continue reading

Viaţa de student, între griji şi prezent

   Probabil că ceea ce voi scrie acum nu-mi va reprezenta doar propria opinie, ci ceea ce mulţi aflaţi în jurul pragului de 20 de ani simt. Suntem prinşi între indecizii şi incertitudini, între căi corecte de a munci şi alte căi de a face bani, între exemple pozitive rămase în anonimat şi exemple negative promovate uzual, între principii şi nevoia de a te angaja, între România şi orice altă ţară, între normalitate şi realitate, între visuri şi necesităţi, între griji actuale şi griji ce urmează să vină. Trăim într-un mediu otrăvit, într-o societate care ne impune modele greşite şi în care ajungem să ne întrebăm dacă nu cumva noi suntem cei care ne-am pierdut.

   Suntem etichetaţi. Noi, cei care ne aflăm acum pe băncile facultăţilor, suntem “generaţia de sacrificiu”. Suntem primele generaţii care Continue reading

I Origins (2014)

   Ian Grey, doctorul din filmul de faţă, e la fel ca mulţi din oamenii prezenţi pe Pământ: nu crede în existenţa vreunei entităţi superioare, ci în evoluţie. Nu crede în religie, ci în ştiinţă. Nu vede progresul în ceva scris acum mii de ani, ci în ceea ce se schimbă de la o generaţie la alta. Singura diferenţă dintre Ian şi restul oamenilor este că el încearcă să demonteze existenţa Lui Dumnezeu prin argumente apărute în urma experimentelor sale. Şi, aşa cum sugerează şi coperta filmului, obiectul experimentelor sale este ochiul, de la primul stadiu al său şi până la evoluţia finală.  Continue reading

Gânduri, vorbe şi bipolaritate

   Cum lista de filme pe care vreau să le văd a atins câteva sute de titluri, mă văd nevoit în a mă plimba printre citate pentru a alege unul. Şi cum mă plimbam printre citate, îmi atrage atenţia unul din filmul “Almost Famous“: “Let’s say all the things we never said”. Îl citesc şi-mi zic, în nepăsarea care m-a definit de-a lungul timpul, “bă, asta chiar ar fi o problemă”.

   Să spunem cu toţii ceea ce gândim sau am gândit într-un anume moment? Cât de derutant şi dureros ar fi? Continue reading

De restanţe nu scapă nimeni!

   Scriam acum ceva timp articolul ăsta şi eram nervos nevoie mare despre tot ceea ce mi se întâmpla. Fix în clasa a 12-a, clasă în care ai nevoie de linişte, un anume profesor (multă sănătate şi voie bună îi doresc) s-a gândit că mi-ar sta bine corigent. Şi cum se gândea el la bucuriile vieţii mele, s-a hotărât să se mai alieze cu încă un profesor pentru a-mi face anul mai frumos. Aşa că m-am trezit ameninţat de două corigenţe, atât la matematică, cât şi la fizică.

   Faţă de fizică, la matematică notele pe care le primeam încercau să-şi găsească justificare. Mai un test extra la final de semestru, mai un scos la tablă când voia maiestatea sa, mai o lecţie de viaţă susţinută în faţa tuturor colegilor. În schimb, la materia anterior amintită, fusesem deja anunţaţi, eu şi încă doi mândri băieţi, că vrea să ne lase corigenţi. Continue reading